Dodonista, borșul și … cîrnatul

Lumea ră face gălăjie fi’n’că duamna tovarășă deputată dodonistă mînca borș în timpul ședinței parlamentare.
Zîceț’ ” mersi ” cî mînca borș ș’ nu al’șeava, cum fac di obicei dodoniștii.

Borș nu vă place c-o mîncat …
Rrumîni fașșîști șî mofturoși,
Hai, fiți și voi mai omenoși :
Ghini cî nu mînca … cîrnat .

Publicat în Anatomia rahatului, Musca la cîrnat | Lasă un comentariu

Viorel Mardare, naș san of ă bici

despre jegul bun al elitei progresiste de Kishinău

Am vrut să scriu despre semi-sanctificarea lui Viorel Mardare chiar după ce moartea lui a declanșat, la fel ca în cazul ultra-disprețuitelor babe rurale, un șuvoi de panegirice pline de lirism, ieșite din văile plîngerii cerebrale adăpostite de craniile intelighenției progresiste basarabene. Fiindcă, dincolo de durerea familiei și apropiaților, acel moment mi se părea foarte potrivit pentru a declanșa o dezbatere despre felul în care basasarabenii presupus progresiști acționează, la fel ca restul romînilor, după principiul primitiv-tribal al mizeriei bune și mizeriei rele.

Doar că, din varii motive, s-a întîmplat să nu scriu atunci. O fac acum, cînd tocmai a apărut un film-interviu, cvasi-glorificator, despre talentatul și tupeistul mercenar PRistic Viorel Mardare. Da, fiindcă asta a fost, în esență, feblețea regizoral-prozatorică a ălitei pro-ăuropene din Basarabia post-sovietică : un năimit propagandistic, de multe ori grobian și agresiv, plătit din belșug, adesea, din banii furați de la prostimea majoritară. Prostime în capul căreia întelectualul Mardare s-a ușurat adesea, public, cu o nesimțire de bîdlă cu papion.

Vi se pare că exagerez ? Vot vam, doar o monstră de nesimțire propagandistică porcească, din vremea cînd rafenatul Mardare sărea , ca o javră maidaneză, plină de zel, la gîtul celor care îndrăzneau să-i ceară socoteală lui Filat pentru furtul miliardului. Filat, clientul plătitor , permanent și generos, al propagandei politice livrate de Mardare și Atelierul principialului Sergiu Prodan. Cu accent pe o. ” E dimineață din nou în Moldova „ , pomnite ? Mă rog, nu mai contează că acel clip electoral era cam copiat după un clip american, principalul e că Filat a plătit bine, ș’ fsio. A plătit din banii furați de la basarabeni, dar nici asta nu mai contează, desigur. Doar explică agresivitatea jegoasă a lui Mardare, în apărarea mîinii care l-a plătit : https://moldograf.wordpress.com/2015/04/23/jegul-cu-palarie-de-clovn-sau-stand-up-comedy-linga-sicriu/ .

Dar rafenatul Mardare era o bîdlă de cea mai joasă speță nu doar atunci cînd apăra mîna politică și infractoare care îl plătea din gros pentru propaganda copiată. El era bîdlă și prosto tak, din plăcere, cînd voma verbal, împreună cu drugul Bolocan, înspre vreo femeie fără partener boxer ori karatist, sau pur și simplu unul căruia jegurile Mardare & Bolocan să-i știe de frică : https://moldograf.wordpress.com/2016/08/12/albot-bolocan-mardare-co-sau-jegul-cu-costum/ .

Karoce, ca să scurtăm povestea : dacă unul de-al lor făcea toate mizeriile produse de Viorel Mardare, era desigur un prostituat profesional, un vîndut si un jeg. Dar dacă toate astea le-a făcut simpaticul nostru Viorel, eeei … d-apu’ el îi băiet tare talentat, naș pațan, tî șto …

Kstate, dacă aveți dubii legate de idolașul Mardare, întrebați-vă doar atît : de ce drujea așa de bine cu un jeg agresiv & lingău al mai tuturor dosurilor politice % financiare de tip Filat, Plahotniuc, Șor, Dodon, Ceban itd – slinosul influensăr Eugen Luchianiuc ? Cine se aseamănă, se adună, parcă așa zice vorba veche.

Cit timp nu vor înțelege că nu există rahat uman rău și rahat uman comestibil, basarabenii pro ăuropeni vor fi, în esență, la fel de primitivi ca cei spre care arată mereu cu degetul – rusafonii, bîdlele și mancurții lui Voronin, Dodon, Șor, Usatîi etc. Iar băieții noștri din categoria Viorel Mardare, glorificați și puși la icoane, sînt chiar mai toxici decît băieții răi. Fiindcă mizeria e, în cazul lor, mascată de un ambalaj frumos și presupus igienic. Ca un virus ascuns în flaconul cu vaccin.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Doamna Ala Vacarciuc ni meneaiet kanfesiiu

despre cum poți schimba lucrurile , lăsînd oamenii să trăiască normal

Tocmai am citit pe Facebook cuvintele astea :

” Felicitari cu ocazia Zilei Limbii Romane din partea unui rus!Chiar daca parintii si buneii mei sunt rusi si ucraineni, eu vorbesc limba romana.
Unii moldoveni m-ar intreba, de ce romana? Dar nu moldoveneasca? Le-as raspunde foarte simplu: chiar daca nu sunt roman, vorbesc limba romana deoarece filologii si istoricii (inteligenti) cu mult timp in urma au demonstrat ca limba vorbita pe ambele maluri ale Prutului se numeste romana. Si chiar daca eu sunt cetatean al RM, nimic nu ma incurca sa spun ca limba pe care o vorbesc este romana. In plus, cind ma intalnesc cu un roman, nu vreau sa par idiot, spunandu-i ca vorbesc alta limba. Oare de ce americanii nu spun ca vorbesc limba americana? Sau de ce argentinienii nu spun ca vorbesc limba argentiniana? Presupun ca din acelas motiv, nu vor sa para idioti…
Stimati concetateni, moldoveni, romani, rusi, ucraineni, bulgari, romi, gagauzi, felicitari cu ocazia Zilei Limbii Romane si haideti sa nu fim idioti! „. ( https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=3165658690155525&id=100001342754899 )

Recunosc, ca fașîst rumîn ce îs, mă emoționează asemenea cuvinte. Cum mă emoționează orice om care se comportă normal, în ciuda turmei sau a haitei primitive.

Ca fașîst rumîn curios ce îs, am vrut să înțeleg de unde vin cuvintele acestea, de om normal, ale domnului Igor Kolozaev. Și am înțeles că, foarte posibil, dincolo de mintea normală a domnului Kolozaev, ele vin și de la doamna Ala Vacarciuc, soția lui ( https://www.facebook.com/alla.vacarciuc ).

Da, știu, ” domnul ” și ” doamna ” sună cumva fașîst, burghezo-imperialist în rusa sovietică. Dar în rusa normală, a domnului Bulgakov, naprimer , ele sună așa cum trebuie : ca pentru doi aristocrați mentali.

Așa că n-o să mă întind mult cu vorba și o să zic doar atît : fiț’ sănătoș’, Ala și Igor, și să aveți copii ca voi. Nu știu dacă frumusețea va salva lumea, cum credea un rus de demult, dar normalitatea sigur ar putea să o salveze. Dacă o să mai știm ce înseamnă normalitatea.

Publicat în Pur şi simplu | Lasă un comentariu

Cînd moartea ornează ochelarii cailor de circ moral

despre compasiunea selectivă

Cristian Saulea, suav poet și reputat consultant politic, a aflat cu tristețe de moartea lui Ghenadie Vîrtos și o deplînge public, conform normelor majoritar acceptate, asemeni altor prieteni sau cunoscuți ai celui recent sinucis.

Evident, un om care s-a sinucis merită compasiune, mai ales dacă moartea lui e cauzată de o boală, oricare ar fi ea.
Doar că, dincolo de tristețea și regretele legate de sinuciderea amintită, rămîn cîteva întrebări.


Oare Cristian Saulea și restul celor ca el au deplîns public, cu aceeași tristețe, și agresiunile sexuale ale celui decedat asupra mai multor femei ? Unele dintre agresiunile sexuale fiind publice, cu martori celebri.


Oare faptul că recent-decedatul se prezenta victimelor drept psiho-terapeut, în mod fraudulos, nu era un motiv pentru ca agresiunile lui să fie și mai periculoase & grave ?


Oare faptul că agresorul sexual decedat era prezentat ca o persoană onorabilă de Radio Europa Liberă sau TV 8, considerate bastioane ale presei profesioniste & libere, nu era un alt motiv serios de îngrijorare și reacție publică ? Sefii de la TV 8 au fost preveniți, de persoane publice cu adevărat onorabile și echilibrate, în legătură cu agresiunile sexuale ale lui Gh. Vîrtos, dar s-au șters dorsal cu aceste avertismente și l-au invitat pe acesta la o emisiune intens promovată, făcînd din agresorul sexual un super-psiho-terapeut vedetă.


De la poeți & cîntăreți ieftiori ca zisul Ronin Terente nu prea are rost, în general, să avem mari așteptări, cu atît mai puțin cînd vine vorba de cazul Ghenadie Vîrtos. Cînd însă presa presupus serioasă, psiholoage celebre, mari diplomați, biznismeni, filantropi și consultanți ai unor partide de guvernămînt încurajează implicit hărțuitorii sexuali, jeluiala despre situația ujasnică din Malldova devine penibilă și oleacă dezgustătoare.
Iar moartea celui mînjit de asemenea pete nu schimbă, în mod esențial, situația.


” Despre morți – numai de bine ” e o vorbă aiurea, adesea idioată. Stalin, Hitler, Mao, Cikatilo sau alți bolnavi care au făcut victime sînt și ei morți. Vă invit deci să-i vorbiți de bine și să-i jeliți pios, ca cum ar hi.
Sau, măcar, să nu fiți farisei / duplicitari într-un mod cleios.


Compasiunea pentru un om chinuit de viață și de boală e una. Ochelarii de cal pentru răul făcut de el altora, din cauza bolii lui, sînt altceva.


Să nu punem deci alături muștele și cotletele. Fsio jă. Măcar pentru faptul că niște femei tratate ca niște cîrpe sexuale sînt încă vii. Deși puteau să nu fie.

P.S.

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10221926257281464&id=1110271554

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2721597568161178&id=100009328853405

Publicat în Anatomia rahatului, Bulbuci cu franjuri, Bulbuci de circ, Crocodilii bocitori, Preistorie contemporană, Steaguri din pestelcă, Viaţă şi manoperă | Lasă un comentariu

Cum să ne pupăm prin inducție cu rahatul uman

despre comuniunea indirectă cu mizeria toxică

Nu cu mulți ani în urmă, un rezervor biped de jeg mental scria public, 90 % explicit, cu numele scris clar, că o literată basarabeană e un fel de breloc sexual al premierului Vlad Filat.

Butoiul cu jeg, auto-poreclit TraiAnus, fusese propagandist electoral în ograda viitorului pușcăriaș Filat și, fiindcă micul putinaș de Lăpușna nu-l pusese ministru al șatrei coltorale, trecuse în haita plahotniucistă. Așa a ajuns, cu sprijinul ministresei Babuc și în pofida dovezilor că e un plagiator ordinar, laureat al Premiului Național. Premiu pe care unul, Paul Goma, nu l-a putut primi, și din cauza aceleeași mizerii babuce.

Între timp, cea numită cvasi-curvă de jegul biped, protejat de mizeria ministerială babucistă, s-a tot îndrujbănit, în forme felurite, cu glodul babuco-plahotniucist. Ca un suin domestic cu glodul moale și călduț.

Cînd însă am scris despre această înfrățire cu mizeria care o scuipase direct în față ( https://moldograf.wordpress.com/2020/05/01/complici-cu-propriii-calai/ ) diva literaricească s-a ofuscat teribel, mașer, și privat, și public.

Concluzia e veche și simplă : oglinzile sînt mereu de vină. Nu mizeria pe care o arată.

Publicat în Anatomia rahatului, Bulbuci cu franjuri, Insectar, Viaţă şi manoperă | Lasă un comentariu

Pohilă Vladimir Ion, adică Vlad Pohilă

despre victoriile postume ale ciocanului sovietic

Pohilă Vladimir Ion.
Adică Vlad Pohilă. Adică Vlad.


Dacă mai aveam iluzii despre locul unde sîntem, iată, o bornă asupra căreia Vlad n-a mai avut nici o putere.

N-a mai avut cum s-o corecteze. Tocmai el, corectorul de serviciu al limbii române din Basarabia. Și nici nu s-a găsit nimeni care să corecteze această mențiune de registru sovietic.

Dacă mai era lîngă noi, Vlad v-ar fi spus că numai în limba maghiară și în formularele administrative / contabile / judiciare se scrie mai întîi numele ” de familie „. Și că doar în limba rusă există patronimic, adică numele tatălui, adăugat obligatoriu.

Vlad era român, nu maghiar sau rus. Crucea nu e un document administrativ sau contabil. Iar ,, Vladimir ” a fost trecut în actele puterii sovietice fiindcă Vlad era un nume fașîst, rumînskii.


Vlad le-a redat basarabenilor literele adevărate și le-a arătat drumul drept.
Restul depinde de noi. Inclusiv o erată la crucea lui, în ediția definitivă.

Publicat în Pur şi simplu | Lasă un comentariu

Vlad Pohilă, extraterestrul cel bun

Recviem

Dacă există, dumnezeul celor buni, drepți și necăjiți îl va lua pe Vlad Pohilă lîngă el, ca să le arate și altora că se poate trăi așa. Adică necăjit, dar bun și drept. Deși mă îndoiesc că un dumnezeu al acestor oameni rari l-a lăsat pe Vlad să moară singur în casă, ca să-l găsească așa, peste cîteva zile, pompierii intrați prin balconul de la etaj.
Dacă nu există acel dumnezeu, precum se pare dintotdeauna, rămîne doar ca acei care au ținut cu adevărat la el să încerce să fie așa cum a fost Vlad.
Mă tem că doar asta e posibil.
Greu, dar putem încerca.
Merită. Măcar în amintirea lui Vlad.

Publicat în Pur şi simplu | Etichetat | Lasă un comentariu

Cînd sătuii povestesc despre sațul sărmanilor

despre spălarea pe mîini prin suflatul în trombon

” ( … ) zisa, presupusa, proverbiala, sărăcie (materială), a lui Vlad Pohilă… „.
Așa scrie pe FB, ușor agramat, un zis mare prieten al celui mort recent în casă, singur și găsit fără suflare după cîteva zile.
Plus o căruță de vorbe umflate despre fericirile lui Vlad.
Am zis că tac, deocamdată.
Da’ poate nu mor chiar la noapte și apuc să spun ce știu, de la Vlad și din cei aproape 30 de ani de cînd ne știam.
Cînd viii bat cîmpii cu tupeu si dobe, călcînd pios peste morminte, cum au călcat și peste alte lucruri, parșiv, parcă-i oleacă prea mult.
Vlad a iertat, în numele lui.
Eu îs mai sălbatec de felu’ meu.
Și n-am să iert.
În numele lui Vlad și al altora ca el.
Amin.

Publicat în Pur şi simplu | Etichetat | Lasă un comentariu

Despre eroi și morminte convenabile

Recordare ; sau despre coperți frumoase și file goale, cu dublă măsură

 

Gheorghe Ierizanu scrie foarte adevărat despre Vlad Pohilă, cel găsit mort în casă, după ce n-a mai răspuns cîteva zile la telefon.
Un singur lucru ar mai fi de adăugat. O întrebare : are cel răposat și lăudat de Gheorghe Ierizanu vreo colaborare, notabilă, de durată, cu influenta editură al cărei proprietar și manager e Gheorghe Erizanu ? Întreb, nu dau cu parul.
După ce omul moare, e ușor să-l eroizezi. Oleacă mai greu e să-l ajuți să nu moară, bolnav, singur și prea devreme.
Minciunile, în orice limbă ar fi, sînt și cele prin omisiune.
Mai ales cînd ne batem în chept , rafinat, cu crucea unui om care ne-a fost naș de re-botez al numelui stîlcit de păgînii cu stea roșie.
În rest, tăt narmal. Deși a fost mai mereu cu buzunarul gol, Vlad n-a întins niciodată mîna, ca să ceară de lucru patronilor de edituri influente.
De lucru, nu de pomană, sau de gheșeft, cum cer unii moraliști cu coperți frumoase și pagini uneori goale. Dar cu litere tare verticale.
Vlad e, acum, doar orizontal.
Geometric vorbind.
În rest, algebric sau ne-euclidian, a fost mai vertical decît multe vagoane de bocitoare rafinate, cu megafon moral-ascetic la poartă și icre negre pe masa vilei.
Cînd miercuri era joi, lăsați coada vulpii dinapoi.

https://erizanu.cartier.md/vlad-pohila-minciunile-nu-pot-fi-spuse-in-limba-romana-12715.html

 

  •  

 

 

Publicat în Pur şi simplu | Etichetat | Lasă un comentariu

Semănătorul de grîu, ciorile și răutatea de ajuns a zilei

Agnus Dei

Vlad Pohilă nu mai este printre noi, fizic.
Așa că o mulțime de profitori nerușinați ai bunătății lui prea-răbdătoare a umplut deja internetul cu jelanii teatrale.
Deci o să stau deoparte și o să tac.
Cînd ciorile jelesc moartea semănătorului de grîu, năpădindu-i mormîntul, e vremea pentru tăcere, înainte de a veni vremea pentru pietrele igienice.
Este o zi pentru ciori necrofage și o zi pentru alungarea lor. Azi e ziua lor.
Fiindcă ajunge zilei răutatea ei.

Publicat în Fără categorie, Pur şi simplu | Etichetat | 1 comentariu