Recordare ; sau despre coperți frumoase și file goale, cu dublă măsură
Gheorghe Ierizanu scrie foarte adevărat despre Vlad Pohilă, cel găsit mort în casă, după ce n-a mai răspuns cîteva zile la telefon.
Un singur lucru ar mai fi de adăugat. O întrebare : are cel răposat și lăudat de Gheorghe Ierizanu vreo colaborare, notabilă, de durată, cu influenta editură al cărei proprietar și manager e Gheorghe Erizanu ? Întreb, nu dau cu parul.
După ce omul moare, e ușor să-l eroizezi. Oleacă mai greu e să-l ajuți să nu moară, bolnav, singur și prea devreme.
Minciunile, în orice limbă ar fi, sînt și cele prin omisiune.
Mai ales cînd ne batem în chept , rafinat, cu crucea unui om care ne-a fost naș de re-botez al numelui stîlcit de păgînii cu stea roșie.
În rest, tăt narmal. Deși a fost mai mereu cu buzunarul gol, Vlad n-a întins niciodată mîna, ca să ceară de lucru patronilor de edituri influente.
De lucru, nu de pomană, sau de gheșeft, cum cer unii moraliști cu coperți frumoase și pagini uneori goale. Dar cu litere tare verticale.
Vlad e, acum, doar orizontal.
Geometric vorbind.
În rest, algebric sau ne-euclidian, a fost mai vertical decît multe vagoane de bocitoare rafinate, cu megafon moral-ascetic la poartă și icre negre pe masa vilei.
Cînd miercuri era joi, lăsați coada vulpii dinapoi.
https://erizanu.cartier.md/vlad-pohila-minciunile-nu-pot-fi-spuse-in-limba-romana-12715.html
